28 august 2016

Vara lui 2016. Scurta, plina, dar minunata!

Cum s-a terminat anul scolar, am si plecat de acasa. In ziua de premiere aveam deja bagajul facut. Prima data am indeplinit dorinta copiilor, adica stat cinci nopti la mare in Bulgaria. Eu am inceput sa fug de soare, pentru ca nu mai rezist la caldura si plus de asta, ma cam oboseste marea.Imi place sa o vad, sa o ascult, sa savurez ceva la malul ei, sa fac doua poze si de ajuns. Asta a fost si motivul pentru care nu am mai ales Grecia, Turcia sau o alta destinatie mai indepartata. Am vrut ceva aproape de casa, cu masa all inclusive, sa nu mai avem grija portofelului. Statiunea pe care am ales -o de data asta a fost Albena si bine am nimerit. Hotelul era dotat cu gradini, locuri de joaca, piscine cu tobogane, aqua park cu intrare libera pentru cei care erau cazati la hotelul de care apartinea. Cum spuneam, dupa cinci nopti, ne-am intors acasa si pot sa spun ca mai mult de atat n-as mai fi stat. Cat poti sa te balacesti? Cat poti sa faci plaja? Dar cat poti sa mai mananci? Deja, dupa doua zile, mancam ca robotii, fara sa ne mai fie foame. Mancam de curiosi. Nu cred ca am sa mai aleg vreodata aceasta varianta, e prea mult. Ne-am porcait in adevaratul sens...

in drum spre Albena( 26 iunie)
Drumul la dus a fost frumos si neplictisitor...Am mers prin Calarasi si am luat ferry de la Chiciu. Cand am ajuns in Silistra, am cazut in butoiul cu melancolie. Silistra a fost primul oras pe care l-am vazut,din strainatate, cand aveam opt ani. Mi-am adus aminte de tot ce mi-am cumparat atunci.De la guma de mestecat cu surpriza ( era cu actori straini), pungi cu dulciuri, cosmetice ( deodorantul BAC, sampon de trandafiri, parfum la fiola in cutiuta de lemn, etc) pana la fotografii cu Sandra. Ah, cat de innebunita eram, cat de mult imi doream sa devin cantareata, dar nu m-a lasat tata, zicea ca...Mda!)
A fost o placere sa revad Silistra, atat cat am vazut din ea.
Hotelul, mancarea, parcul, piscinele, barurile, restaurantele, plaja, au fost toate ok, nimic negativ de comentat. Plaja era foarte lunga si lata, cu nisip fin, iar apa curata si care se adancea treptat, dar dupa multi metri de la mal. Sezlonguri si umbrele gratis! Deci, a fost foarte bine, iar copiii fericiti. Cand sunt copiii fericiti, si parintii se bucura! :)



prin Albena, seara






plaja din Albena






Drumul inapoi, catre casa, a fost altul. Dupa ce am predat camerele, am plecat spre Balcic. Tocmai terminasem " Printesa Bibescu, Ultima Orhidee" si urma sa incep " Povestea vietii mele, Regina Maria". Nu concepeam sa nu vad castelul cu ale sale gradini imense, ori peisajul locului, descris cu amanunt in ambele carti,si care a incantat-o atat de mult pe regina. Coltul de rai si oaza de liniste!
Acum, zona a devenit comerciala, dar sunt convinsa ca, la acea vreme, alta era atmosfera acolo, Castelul merita clar vizitat.Este inconjurat de multa vegetatie si cu o panorama superba asupra marii. M-as mai duce inca o data la Balcic, dar as alege sa merg primavara. Chiar daca toate plantele si toti acei copaci umbresc locul, arsita verii ma indispune. Sis a mea a stat un weekend prelungit aici, chiar de Sfanta Maria, si mi-a zis ca tare bine s-a simtit. Tare mult i-a placut acest colt de rai! Poti merge un weekend la Balcic sa faci plaja, sa te plimbi si sa mananci bun si ieftin.

castelul Balcic























Am lasat Balcicul si ne-am oprit ca sa mancam. De la hotel iesisem cu micul dejun,ceea ce pentru mine inseamna cafea. Am cazut de acord sa mergem sa mancam la renumita ferma de midii din Dalboka. Cine a mers in Bulgaria, in concediu, stie despre ce vorbesc. Noi in concediu n-am mai fost, ma refer in Bulgaria, dar am vrut sa mergem intr-o primavara, de Paste. Majoritatea turistilor sunt curiosi sa ajunga la acest restaurant macar o data. Eu special pentru el, n-am sa mai ma duc, doar daca ne-o iesi vreodata in drum, cand tranzitam Bulgaria,si cum nu prea tranzitam prin zona aceea... Cand ne-om mai duce?!!! Dar, niciodata nu spun niciodata. M-am convins ca am locuri de vacanta in care am ajuns de cel putin trei ori, si asta fara sa-mi doresc din tot sufletul.

Mi-a placut locatia restaurantului, pot sa spun asta. Mi-a placut ciorba de peste, putin asemanatoare cu cea lipoveneasca. Guvizii au fost prea uscati si midiile pane prea putine. Nu mi-a placut ca parcarea e in varful dealului, restaurantul fiind jos, pe malul marii. Dupa ce ii dai stomacului sa bea si sa manance...Greu, greu tare cu urcatul pana inapoi, la masina, iar daca mai e si canicula, ai sanse sa faci insolatie. Dar, a meritat daca ma gandesc mai bine! Trebuia bifat si locul asta.

spre restaurant, dar masina ramane sus, ca sa nu ti-o omori la intoarcere

si cobori...




Ferma de midii, Dalboka




guvizi

ciorba de peste, acrita cu lamaie, cu multa carne alba si fara pic de os

midii pane



sarmalute de midii, in foi de vita

icre de crap



ciorba de peste ne-a placut cel mai mult

Daca n-ai rezervare, iti gasesti locul aici, la mesele din imagine

 Cam asta a fost prima parte a vacantei, adica la Marea Neagra bulgareasca.Mie imi place mai mult muntele, pur si simplu ma fascineaza si ma lasa muta. Am ales in vara asta locuri in care n-am mai calcat pana acum, precum Maramures, Hateg, Transalpina, Valea Sebesului, Poiana Aiudului,Coltesti, Rimetea...

va urma...


26 februarie 2016

Se poarta blond!




Mi-am făcut curaj ca sa imi deschid culoarea parului. Anul trecut am făcut de fapt schimbarea majora, de la negru la ruginiu! Dupa circa patru spălări, parul bătea in blond, dar un blond turbat...Si asa m-am hotărât sa trec la blond, dar un blond natural, nu blondul lui Barbie...Ah, ce nu suport culoarea asta! Cel putin nu pentru mine.
Coafeza mea, Oana, mi -a ales culoarea...Eu ma oprisem la ceva mai spre gri, un nisipiu. Zicea ca ma prinde mai bine o culoare mai vie, care sa ma deschidă si sa mi scoată si mai mult ochii in evidentă. M-am last pe mâna ei si...Voila! 




2 februarie 2016

Draga școala,

Eu sunt Andreea si sunt mama lui Rares, un baietel vesel, empatic si plin de viata. Iti scriu ca sa iti spun ca mi-ar placea ca tu sa mi-l dai inapoi, cel putin la fel de bun si frumos cum ti l-am dat eu tie.

Sa iti explic: Rares e un om, chiar daca are putini ani, e un om, trateaza-l ca atare! Tine cont ca omul are propriile nevoi si sentimente si nu le face sa para lipsite de importanta, caci un om adult care nu stie sa isi cunoasca si sa-si respecte nevoile si sentimentele e un om pierdut si trist.


Rares are o viata de trait. Rares nu are o scoala de trait, ci o viata. Si viata nu inseamna doar fise. Viata   inseamnna si joaca (sau mai ales joaca la varste mici). Viata inseamna sa mai participe si la lectii de teatru, daca asta ii place, viata inseamna sa mai si gateasca, sa mai si sape in gradina, sa se mai urce si in copaci, sa mai construiasca iglu-uri si sa se ascunda in zapada, sa mai socializeze cu oameni. Cand sa faca toate astea, draga scoala, cand tu ii ocupi 8 ore pe zi cu “studiu”, doar asa de dragul inertiei?

Rares se iubeste pe el asa cum e. Are incredere in el, are stima de sine si nu incearca sa braveze doar de dragul comparatiilor si evaluarilor din care e musai sa iasa invingator. Nu ii anihila stima de sine, nu ii omori curajul de a fi el si nu mai avea pretentia sa fie bun la toate, asa cum incerci prin vesnicele tale comparatii! Nu pune presiune pe el! Lasa-l sa isi traiasca frumos copilaria si iti promit eu ca isi va trai frumos si restul vietii. Rares e curios si curajos sa afle lucruri noi, sa experimenteze, sa creeze. Lasa-i timp sa faca asta! Lasa-i timp sa fie curios, pentru ca, vezi tu, daca ii ocupi tot timpul cu sarcini impuse, nu mai are cand sa isi satisfaca si curiozitatile si incet, incet o sa dispara.

Daca ti-ai asumat fapul ca imi educi copilul (ca tot mi l-ai luat fortat), apoi educa-l! Dar, vezi tu, la ora asta tu nu educi pe nimeni. Tu doar stabilesti directii si te bazezezi pe parinti sa iti urmeze directiile, iar daca ei nu pot sa iti plateasca profesorii suplimentar sa faca lucrurile pe care nu sunt in stare sa le faca la scoala. (ca nu au timp, ca nu au cu cine, sau ca pur si simplu sunt absurde si nepotrivite caracteristicilor varstelor carora se adreseaza). Mama lui Rares are si ea o viata de trait. Si de muncit pentru trait. Si de facut viata un pic mai frumoasa pentru ea si pentru copilul ei.

Si nu in ultimul rand, apleaca-te, draga scoala, si asupra oemenilor pe care i-ai desemnat sa isi puna amprenta asupra vietii copilului meu. Si ei sunt oameni, sa stii. Si e necesar ca ei sa fie echilibrati emotional, sa fie liberi de frustrari. Nu mai pune presiuni absurde pe ei. Ajuta-i!  Ajuta-i, dar nu ii obliga. Ajuta-i sa fie curajosi in primul rand, caci asta este o valoare pe care mi-as dori sa o transmita ei copilului meu. Nu-i mai forta sa le transmita copiilor doar frica de esec. Nu stiu daca realizezi, dar tu, scoala draga, functionezi pe insuflarea si cultivarea fricii.

Nu stiu daca tu te-ai gandit vreodata ce fel de adulti iti doresti sa iasa din “mana” ta… Dar eu m-am gandit. Si mi-ar placea asa: sa fie curajos, vesel, sa isi asume actiuni, fiind perfect constient de consecinte, sa aiba stima de sine, sa se accepte asa cum e, sa fie autodidact, sa fie vesnic curios si creativ, sa fie independent (si nu obedient), cu putere de decizie fara a necesita vesnice confirmari de la altii. Ia spune-mi, prin practicile si metodele tale de azi, copilul meu va fi la fel dupa ce termini tu cu el?
Nu, nu vreau sa imi educi copilul ca sa traiasca perfect adaptat la lumea asta trista si rea, vreau sa imi educi copilul in asa fel, incat el sa construiasca o lume mai buna si mai frumoasa.

Andreea, mama lui Rareș 

crestemoameni.ro

28 noiembrie 2015

38


Chiar daca vremea n-a fost asa cum mi-am dorit, ziua de astăzi a fost foarte reușită. Mulțumesc prietenilor pentru ca au fost alături de mine si pentru faptul ca au reușit sa ma facă sa ma simt minunat. Inca o data mi-am dat seama cat de importantă sunt pentru ei, dar si ei pentru mine. Mulțumesc pentru tot ce mi-ați dăruit! Mulțumesc sis' pentru surpriza, pentru cel mai bun tort ever! Si când spun asta, nu exagerez cu nimic! Nu cred ca am mâncat ceva mai bun si mai răcoritor. Rodiile cu ciocolata fina, blatul însiropat cu creme bine alese...uaw, demențial ! 
Când voi primi pozele, sigur le voi posta aici! Mulțumesc restaurantului L'incontro Titan pentru serviciile ireproșabile!







Imi place geanta Guess, dar si ceasul Michael Kors la nebunie!