14 octombrie 2016

4 zile si 3 nopti in Maramures


  •  Maramureşul concentreazã tot ceea ce înseamna viaţa la ţarã. 
  •  Puţine obiceiuri s-au schimbat de-a lungul secolelor ce au trecut.
  •  Familiile rãmân în aceleaşi sate ca şi strãmoşii lor. 
  •  Mesteşugurile şi tradiţiile sunt transmise din generaţie în generaţie. 
  •  Îmbrãcãmintea ţesutã manual este încã purtatã cu mândrie. 
  •  Biserica este în continuare sufletul satului. 
  •  Vecinii se cunosc unii pe alţii şi se ajutã între ei.
  •  Viaţa în Maramureş este învãluitã în mister. 


Barsana
Am plecat in Ieud ca sa petrecem de ziua lui Bogdan. El a insistat sa mergem pentru ca eu l-am tot batut la cap in fiecare vara, cand mergeam la Alba. Prea obosita si satula de bagaje eram, asa ca n-am plecat foarte incantata la drum... Dar traseul pana acolo mi-a mers la suflet. Am trecut prin Salva si Romuli,prin Bistrita Nasaud adica, acolo unde s-a nascut si copilarit socru meu, saracul... Si am vazut unde si-a petrecut Bogdan ,candva, vacantele de vara. Si da, a avut dreptate, locurile acelea sunt faine si deosebite.


 Mi-a placut vacanta in Maramures mai mult decat credeam. Zona e mai frumoasa decat am putut sa-mi imaginez. Zic ca e cea mai tare din toate punctele de vedere. Mi-a placut totul aici, totul! Sa nu crezi ca am reusit sa vad tot Maramuresul. Nici macar Memorialul durerii din Sighet n-am reusit sa-l vad tot si nici sa citesc toate documentele din incinta. Iti trebuie o zi intreaga, nu doua ceasuri cum am stat noi, fiind grabiti ca sa prindem deschis la Cimitirul Vesel. Am gasit in schimb pe cei doi fosti colegi de facultate ai socrului, care au fost inchisi aici si condamnati la moarte. Bogdan i-a recunoscut in pozele expuse acolo...  :(

Am plecat in formatie de patru, adica si cu Maca. Nici ea nu voia sa vina, dar pana la urma a recunoscut ca mare prostie facea daca ramanea in Cluj.  :)





Satul in care am dormit cele trei nopti, se numeste Ieud. Un sat localizat pe Valea Izei, cu case mari si frumoase, cu targ de produse alimentare chiar in centru, un muzeu etnografic si cu cea mai veche biserica din lemn din Maramures.
Pensiunea mica, cu maxim sase camere, cu gradina, foisor si o cabanuta de lemn, decorata traditional, chiar in spatele casei.
vedere din gradina
Gazda, tanti Maria si nenea Liviu. Nu erau batrani, dar mai mari decat noi. Ea, profesoara de limba romana, iar el, invatator.( amandoi la scoala din Ieud)
Mancarea a fost multa si diversificata. Se gatea zilnic,cu alimente din propria gospodarie. Nimic nu cumparau, decat zahar. Gogosile cele mai pufoase si mai gustoase le facea doar profa de romana. Intr-o seara, Alexia a mancat noua. Nu imi venea sa cred! A doua zi a primit din nou gogosi. Iar a treia zi, clatite, cu diferite tipuri de gem. 


Daca mai stateam la tanti Maria, trebuia sa ne cumpere haine. Nu puteai sa nu mananci ce iesea din mainile ei. 
Mi-a placut ca pensiunea nu era la drumul principal, ci la capatul unei ulite, langa padure. Nimeni si nimic nu te putea deranja aici. Seara, dupa ce veneam din excursii, stateam la povesti cu gazdele si cu cei care se cazau aici. Au fost belgieni, austrieci, francezi, toti incantati de tara noastra. Bogdan le facea de seara traseul si le bifa pe harta locurile in care trebuiau neaparat sa ajunga.

muzeu etnografic Ieud



cu mocanita pe Valea Vaserului

Cimitirul Vesel Sapanta



Sapanta
Sapanta Peri, cea mai inalta biserica din lemn, din Europa
mocanita cu abur, Viseu de Sus
Cascada Cailor, Borsa









celula in care a murit Iuliu Maniu
Cand au inceput zilele ploioase, am plecat inapoi, la Alba Iulia. Daca mai aveam o zi sau doua de stat la pensiune, n-am mai fi avut ce face, decat sa ne intoarcem in Sighet si sa vizitam ce a mai ramas din Memorial.La intoarcerea de pe Valea Vaserului, cu mocanita, se lasase un frig cum de mult timp n-am pomenit vara, chiar si la munte. Ploua cu galeata. Spun ca am fost norocosi totusi, ca n-am rezervat mai multe nopti decat era cazul.

N-am povestit suficient, dar cele opt afirmatii de la inceputul postarii, sunt principalele idei pentru rezumatul pe care l-as fi scris. Viata in Maramures e diferita. Si daca vrei sa stii de ce sau macar sa intelegi , trebuie sa mergi acolo. Si n-am auzit pe nimeni care sa nu iubeasca Maramuresul. Eu, cand am vazut poarta aia mare la intrare in judet, mi-am dat seama ca intru pe un taram deosebit, intr-o lume diferita.

Am observat ca, de cate ori n-am chef sa merg undeva, atunci iese cel mai bine, acolo imi place cel mai mult. Uite asa nu am acum chef sa plec in Amalfi, Capri si Napoli, dar tot o sa merg, pentru ca rezervarea este facuta. Si tot asa am simtit si in saptamana cand ma pregateam de Roma. Sila si groaza de trezit la 3 dimineata, oboseala acumulata dupa o noapte de nesomn, lene, iar faptul ca venea scoala a doua zi dupa ce soseam acasa, ma ingrozea. Dar totul a fost bine ca s-a terminat cu bine. 

Povestea celor trei zile la Roma, intr-un post viitor. De data asta am fost fara ai mei, ci doar cu sis.

28 septembrie 2016

Alba Iulia 2016



Perioada petrecuta in Alba a durat o luna de zile. Cateva vizite la Cluj si cateva iesiri prin imprejurimi. In oras ieseam seara si ne plimbam mai mult prin Cetate. Nu stiu daca am stat vreun weekend in Alba, nu imi amintesc.


Eu sper ca in vara urmatoare sa nu mai ajung aici...Alba a inceput sa ma plictiseasca pentru ca este a cincea vara cand ajung aici si nu mai are nimic nou pentru mine. Insa, recunosc ca e un orasel interesant si care te impresioneaza la prima vedere. Cetatea da tot farmecul acestui oras si ca anul acesta n-am vazut nicicand atat de multi turisti.
Au ajuns si parintii mei sa viziteze orasul si tata zicea ca i-a placut atat de mult, ba chiar mai mult decat Sibiul. Eu nu sunt de aceeasi parere, chiar daca in vara asta nu l-am regasit la fel de atragator. Si poate e normal si firesc...Nici Roma, pentru a treia oara nu mai mi s-a parut atat de impunatoare ca prima data, dar, Roma e fara asemanare.




Restaurant Rustiq din Santimbru, cu cea mai buna paine naturala, reteta de peste 300 de ani - vezi aici
Painea pe care o cumparam noi se numeste Paine Rustica si are forma cilindrica. Tot aici se fac si placintele cu varza, branza, cartofi, etc. care sunt distribuite si in unele magazine din oras, din Alba.

Cele mai bune placinte cu varza sau cartofi se gasesc la brutaria nonstop din centrul orasului sau la placintaria de pe Transilvania, bulevardul pietonal cu terase. Aici sunt coapte pe lespede si costa numai 1 leu bucata. Pacat doar ca tanti inchide devreme aici, undeva la 06:00 PM.



cautata fasole la cazan, cu ciolan afumat

Cea mai frumoasa zi in Alba Iulia este vinerea, dar spre seara, incepand cu ora 19:00, cand te intalnesti cu dacii si romanii. Dupa o demonstratie de lupta, acestia pornesc in parada spre Poarta III si IV, iar mai tarziu, la ora 22:00 are loc ceremonialul schimbului de Garda, cand sunt trase salve de tun si mai multi soldati marsaluiesc prin Cetate. Atmosfera e impresionanta, mai ales cand se aud tobosarii si apar luminile facliilor.








 langos cu branza si smantana, mancarea cea mai intalnita in Cetate





Ceva nou pentru noi in Alba a fost restaurantul Bosfor din centru. Aici am mancat cel mai bun falafel la lipie, cu multe legume si sos, din ultima vreme. Preturi mai mult decat decente si asta e unul dintre motivele pentru care si-a castigat atatia clienti.


intr-o seara racoroasa la o terasa de pe Transilvania

acesta e un pup cu varza, servit la Gothic, in Santurile Cetatii

Cand a venit sora mea la noi, cu cateva zile inainte sa plecam in Maramures, am tras o fuga pana la Sibiu, ca sa bem cea mai buna limonada cu pepene galben sau menta. Si pentru ca drumul trece prin Lancram, am vizitat Casa memoriala " Lucian Blaga". Trecusem de atatea ori pe langa ea si de atatea ori tot amanam momentul.




La Sibiu era cumplit de cald, iar noi cumplit de insetati. Limonada de la Tango era la fel de mare si de scumpa, dar nu si la fel de delicioasa ca data trecuta. Mai tarziu, am ales sa cinam la un alt restaurant, adica la Union, in Piata Mica.




fettuccine cu broccoli, pour moi

carbonara pour ma soeur

De ziua lui Bogdi am plecat in Maramures toti patru, adica am vrut s-o luam si pe Maca cu noi, ca sa se simta si ea bine, si ca sa mai iasa din Manasturul ala. Eu imi doream foarte mult sa vizitez Maramuresul pentru ca nu mai fusesem niciodata.Bine ca lasam euroii prin strainatate si in tara mea nu ma duceam sa descopar zonele minunate pe care le are. Eu abia anul trecut am descoperit zona asta din Apuseni si nu mi-am imaginat niciodata cat poate sa fie de frumoasa. Chiar in Arieseni am hotarat, anul trecut, ca vreau sa vad si ce n-am apucat pana la varsta asta. Si, sincer, mi-a mai ramas Delta. Era cat pe ce sa ajungem in luna mai, dar codul portocaliu de ploi, ne-a dat planul peste cap. Sper din tot sufletul sa merg acolo in primavara. Am auzit ca sfarsit de mai, inceput de iunie, e perioada ideala ca sa vezi frumusetile Deltei, si fara tantari. :)

Ziceam tot anul trecut ca trebuie sa ajung si pe Transalpina. Cand gaseam momentul sa plecam, nu se putea din cauza vreunui concurs de raliu. Dar de data asta, am avut noroc. Intr-o sambata dimineata, ne-am luat haine mai groase la noi si dusi am fost. O frumusete! Un drum la fel de spectaculos ca si Transfagarasanul, dar foarte aglomerat si asta datorita weekendului prelungit cu Sfanta Maria.












Am ajuns si la Jina, dupa telemea de oi. Cum sa ajungi in zona si sa nu vizitezi vestita comuna, cu cea mai buna branza? Am cumparat si d'asta, dar eu am ramas impresionata la cat de fain era acolo. Ce case frumoase si colorate, ce aer curat si ce oameni minunati!


Intr-un alt weekend am plecat spre Manastirea Ramet, dar era atat de aglomerat drumul, incat s-a format un blocaj chiar inainte cu vreo 2-3 km de Ramet. Am putut intoarce, din fericire, si am ajuns aici, in Poiana Aiudului, la Castelul Templul Cavalerilor. Cred ca am fost mult mai castigati ca s-a intamplat asa. Am reusit sa vedem alte zone necunoscute pentru mine, atat de minunate si atat de aproape de Alba Iulia. Mi-ar fi placut sa ne fi cazat la una din pensiunile din zona, adica sa fi ramas tot weekendul acolo. Eu n-am vazut poiana mai frumoasa, nu cred... N-am vazut nici pensiuni mai cochete!




Si mergand mai departe, am ajuns in cel mai frumos sat din Transilvania, adica la Rimetea, la poalele Trascaului. Satul se afla intr-o " caldare" de granit, cu interesante case albe, cu obloane verzi si multe flori la ferestre. Germanii il numesc Eisenburg.






Dupa o scurta plimbare prin sat, am plecat in alta parte si am ajuns la Coltesti, la Conacul Secuiesc. Auzisem ca aici se mananca cel mai bun gulas si fiind putin infometati, am decis sa parcam ca sa putem servi masa. Atat de aglomerat, ca abia am gasit un loc sa lasam masina. Am explorat intreg complexul si mai apoi am zis sa ne asezam afara, la una din mesele de pe terasa.. Fara programare, nu prea ai sanse sa fii servit cu mancare, ci doar cu vreo bautura. Iar de mancat, se manca numai inauntru, cand iti venea randul, adica dupa cel putin o ora. Clar ca ne-am enervat si am plecat fara sa mai servim ceva. Data viitoare vom veni cu rezervarea gata facuta, daca mai venim, ca si preturile erau exagerat de mari. Numai o bere costa 10 lei, cea mai ieftina.
Insa mi-a placut tare mult locatia, mai ales daca vii cu copii dupa tine. Au o gradina imensa, lac cu nuferi, leagane, tobogane si o imensa pajiste pe care te poti aseza linistit cu patura sau doar ca sa faci picnic.






Cam asa a trecut vara... Cam asa ne-am petrecut inca o vacanta de vara la Alba si sper, ultima in acest oras.